bancuri365var 2

Cele mai bune bancuri cu caini

Intr-o zi, Tache se hotărăşte să-i facă o vizită prietenului său, Mache. Ajungând la casa acestuia, vede o placă mare la poartă: “Câine rău ! Intraţi pe propria răspundere ! Mai aveţi timp să vă răzgândiţi !”.
Uşor intimidat, intră în curte. De câine, nici urmă. La uşa casei vede altă placă: “CÂINE RĂU ! Dacă ţineţi la viaţă, opriţi-vă acum !”.
Speriat de-a binelea, deschide uşor uşa şi păşeşte în hol, unde îl întâmpină amicul Mache.
Într-un colţ, un câine apatic.
- Salut, Mache ! Dar ce-i cu toate avertismentele astea, văd că dulăul tău zace cât se poate de pasiv. Parcă ziceai că-i rău !
- E rău, e foarte rău, răspunde Mache, dar se consumă în el.

 

La doctor:
- Domnule doctor, câinele meu nu are nas !
- Şi cum miroase ?
- Îngrozitor !

 

Vasile sună nervos la vecinul său:
- Vecine, de ce nu vă liniştiţi câinele ?
- S-a întâmplat ceva ?
- Aseară a schelălăit cât a cântat fiica mea.
- Fiica dv a început.

 

Soţul şi soţia aveau un câine rău. Se hotărăsc să scape de el.
Soţul ia câinele, se urcă în maşină, îl duce la câteva străzi distanţă şi-l lasă acolo. Se întoarce apoi acasă şi peste 2 ore, hop şi câinele la uşă.
A doua zi, se urca soţul în maşină, ia câinele şi-l duce în alt cartier. Se întoarce acasă; peste 2 ore, iar apare câinele la uşă.
A treia zi, ia omul câinele, îl bagă în maşină, dă ture prin oraş, o ia pe tot felul de străzi, se învârte. Lasă câinele, se urcă în maşină şi pleacă.
Peste 2 ore, sună telefonul în casă. Răspunde nevasta, la telefon era soţul ei:
- Auzi, nevastă, s-a întors cumva câinele acasă ?
- Da, s-a întors, răspunde mirată nevasta.
- Dă-l la telefon, că m-am pierdut...

 

Un câine se întoarce de la şcoala de dresaj. Pe drum îşi întâlneşte un prieten care îl întreabă:
- Cum a fost la şcoală ?
- Am învăţat o limbă străină.
- Care ? Spune-mi-o şi mie.
- Miau !

 

- Vecine, câinele tău mi-a muşcat până acum de trei ori soacra !
- Vai, mii de scuze. Câinele ăsta e incorigibil. Nu ştiu ce să fac cu el !
- Vinde-mi-l mie !

 

Vânzătorul către un client:
- Vă garantez că acest căţel este foarte fidel. L-am vândut de trei ori şi de trei ori s-a întors înapoi.

 

- Care e asemănarea dintre câine şi inginer ?
- Amândoi au priviri inteligente, dar nici unul nu ştie să se exprime.

 

Câinele unui vânător moare într-o zi şi acesta se hotărăşte să-şi cumpere alt câine. Îşi cumpără alt câine şi pleacă la vânătoare. Poc ! după o pasăre, câinele se sperie şi o ia la fugă. Îşi mai cumpără omul un alt câine, dar şi acesta fuge când aude focul de armă. Supărat, se duce omul într-o bodegă şi povesteşte unuia păţania, cum că i-au dispărut doi câini. Un lăutar aude şi-i spune:
- Dă-mi mie un câine şi după două săptămâni îl fac bun de vânătoare !
- Bine, moşule.
Zis şi făcut, lăutarul ia câinele, îl bagă în tobă şi-l ia pe la nunţi şi petreceri ca să se obişnuiască cu bubuiturile. După o săptămâna, îşi ia omul câinele înapoi şi merge la vânat. Trage: poc, poc, poc, la care câinele:
- I-auzi una, i-auzi două, i-auzi patruzeci şi nouă !

 

Un om vede pe o poartă o tăbliță pe care scrie "Atenție la câine !", iar în curte e doar un cățel mic. Nedumerit, întreabă stăpânul:
- De ce ai semnul ăla pentru un câine atât de mic ?
- Ca să-l nu-l mai calce lumea !

 

- Alo, Asociaţia pentru Protecţia Animalelor ? Trimite-ţi pe cineva de urgenţă să salveze un animal chinuit.
- Dar ce s-a întâmplat, doamnă ?
- Poştaşul s-a suit într-un copac din curtea mea şi îmi înjură câinele.

 

Un câine fugea disperat prin deşert. O vulpe îl opreşte şi-l întreabă unde se grăbeşte, la care câinele:
- Lasă-mă în pace, că dacă nu găsesc un copac fac pe mine !

 

Un domn mergând pe stradă vede o doamnă ţinând un câine în braţe şi mângâindu-l.
- Ce n-aş da să fiu eu în locul câinelui !...
- Nu ţi-aş dori, îl duc la castrat.

 

- Vai, doamnă, ce câine frumos aveţi !
-  Nu-i un câine oarecare, e fostul meu soţ reîncarnat.
- Atunci de ce-l ţineţi în lesă şi botniţă ?
- Puterea obişnuinţei…

 


Un dulău comunitar patrula într-o zi prin cartierul său bine marcat. La un moment dat, zăreşte pe o poartă un anunţ: “NU INTRA - CÂINE RĂU !”
Curios din fire, dulăul îşi ia inima în dinţi, intră în curte şi vede un pui de şoricar.
- Tu eşti, bă, câinele rău ?
- Da, răspunde şoricarul.
- De ce ?
- Pentru că nu pap tot !

 

Un hoţ intră într-o casă şi începe să fure. Fură el cât fură şi aude o voce:
- Iisus te priveşte !
Se uită el în jur, nu vede nimic. Mai fură cât fură şi iar aude aceeaşi voce. Se uită mai bine, vede un papagal care-i zice:
- Eu sunt Moise, iar Iisus te priveşte !
- Ce imbecil îşi botează papagalul Moise ?
- Acelaşi imbecil care-şi botează dobermannul Iisus.

 


Pe terasa unei cafenele, se petrece de câtva timp o scenă ciudată: un om şi un câine stau faţă în faţă, având între ei o tablă de şah. Mirat, un tip întreabă:
- Cum, câinele dv ştie cu adevărat să joace şah ?
- Ştie pe dracu’ ! E a patra partidă pe care o pierde azi !

 

Vine Ion de la pădure cu calu’, căruţa încărcată cu lemne şi cu câinele. La un moment dat, ajunge mai la deal, calul nu mai poate să tragă căruţa, iar Ion începe să-l lovească. Enervat, calul spune:
- Ho, mă, ce dai în mine ca-ntr-un animal !
Ion se sperie şi o ia la fugă peste şapte mări şi şapte ţări. Câinele după el. Obosit, Ion se pune pe o buturugă, iar câinele se aude:
- Mamă, ce m-am speriat când a vorbit calu’ !

 

Un om intră în curtea unui prieten. Bate la uşă şi iese câinele. Se ridică în două picioare:
- Stăpânul nu este acasă !
Omul, de spaima, leşină.
După un timp se ridică şi-l întreabă pe câine:
- Dacă eşti câine, nu ar trebui să latri ?
La care câinele:
- Ba da, dar nu am vrut să te sperii.

 

cele mai tari bancuri cu caini
Doi câini, unul gras, frumos, celălalt slab, jigărit, se întâlnesc. Cel slab:
- Cum faci de arăţi aşa bine ?
- Nu ştiu, stau la un tip în halat alb, unu’ Pavlov. De fiecare dată când se aprinde un bec, îmi aduce o mulţime de bunătăţi !
- Şi de ce crezi că face asta ?
- Cred că şi-a format un reflex condiţionat.

 

Un măcelar vede intrând în magazinul său un câine cu o bancnotă de 100 lei şi un bilet pe care scria: “10 antricoate de miel, vă rog”.
Amuzat peste măsură, omul ia banii, pune antricoatele într-o pungă în gura câinelui şi închide repede magazinul. Îl urmăreşte apoi pe câine şi vede cum acesta se opreşte la culoarea verde a semaforului, se asigură în ambele sensuri şi traversează spre staţia de autobuz. Câinele verifică lista cu numerele maşinilor ce au staţie şi se aşează pe bancă. Când autobuzul apare, se uită atent să verifice numărul, apoi se urcă. Măcelarul îl urmează perplex. După un timp, câinele se aşează în faţă, se pune pe labele din spate şi apasă butonul “stop”, iar măcelarul îl urmează afară. Câinele aleargă până în faţa unei case şi lasă punga la intrare. Se întoarce pe alee, mai face o cursă şi latră către uşă. Şi latră, şi latră. Niciun răspuns. Atunci sare pe perete, aleargă în jurul grădinii, dă cu capul în geam, sare şi aşteaptă din nou la uşă. Un tip iese înjurând şi bombănind câinele.
- Mă, tâmpitule, nu vezi ca zgârii uşa ?
Măcelarul începe să strige la tip:
- Ce dracu’ faci ? Câinele ăsta e un geniu !
- Geniu, pe dracu’ ! E a doua oară luna asta când îşi uită cheile.